Necronomicon

Universul Cthulhu a fost creat de scriitorul american Howard Philip Lovecraft, in anii ’20. Cthulhu, o fiinta cosmica, unul din Marii Stramosi, a aparut pentru prima oara in nuvela ‘’Chemarea lui Cthulhu’’, publicata in anul 1928. Aceasta este adesea mentionata datorita descrierii expresive. Termenul “Mythos” face referire la un cadru larg de elemente comune (nume, locuri, entitati) ce apar in mai multe povestiri, conferindu-le continuitate si profunzime. Autorii ce scriu in stilul lovecraftian continua sa foloseasca elementele Mythos-ului, acest lucru ducand la o continua expansiune a universului fictiv, uneori in modalitati foarte diferite de ideea initiala. Timpul de desfasurare al actiunii este inconsecvent de la o povestire la alta, deoarece multi scriitori, Lovecraft inclusiv, schimbau in repetate randuri date, nume si locatii in vederea potrivirii cadrului unei anumite opere. In cadrul Mitologiei lui Lovecraft apar patru elemente cheie :

1.Principiul fundamental cosmic.

Una din temele des intalnite, in creatiile lui Lovecraft, e insignifianta omului in univers, si cautarea cunoasterii, incercare sfarsita, de regula, printr-un dezastru. Adesea, oamenii sunt marionete ale fiintelor puternice sau a altor forte cosmice, care nu sunt atat rau-voitoare, cat indiferente fata de rasa umana.

Marii Stramosi, nu sunt nici buni, nici rai, ideile morale ale oamenilor neavand nicio semnificatie pentru acestia. Ca simbol, ei reprezinta proiectia unui univers in care autorul crede ca omenirea este doar o pata menita sa se iveasca si sa dispara, a carei aparitie trece neobservata, si a carei stingere ramane neplansa.

2.Decorul unei Anglii plasmuite.

Multe din scrierile lui Lovecraft se desfasoara intr-o Anglie fictiva, decor ce este plasat in jurul Arkhamului, locatie la fel de ireala., lucru ce da nastere posibilitatii ca povestirile sa fie parti a ceea ce scriitorul numea ‘’Ciclul Arkham’’. Locatiile imaginare ale desfasurarii actiunii pot avea ca echivalente ale locurilor ce apartin realitatii, din Massachusetts, denumit si Tinutul Lovecraft in anumite tipuri de jocuri bazate pe aceste mituri.

3.Panteonul lui Lovecraft.

Se pare ca atunci cand scriitorul american si-a conceput mitologia fictiva, nu a realizat niciun plan decisiv pe care sa-l urmeze. De fapt, pur si simplu s-a apucat sa isi scrie povestirile schimband elementele mitologice dupa cum era necesar subiectului. Recreand mitologia cu fiecare povestire scrisa, Howard Philip Lovecraft a conferit profunzime misterului mitului ciclului ilustrand incapacitatea mintii omului de a-l intelege pe deplin.

Principalii zei ai operei lui Lovecraft sunt Azagoth, conducatorul pantenonului, aflat in centrul universului, Yog-Sothoth, intruchipand infinitul, fiind ominiprezent. Urmatorii pe scara ierarhiei sunt Shub-Niggurath, acesta fiind amintit in multe randuri, dar niciodata descris, si mesgerul lui Azagoth, Nyarlathotep. Cel din urma este singura fiinta capabila sa interactioneze cu oamenii, de multe ori aratandu-se ca un om pentru a-si ascunde adevarata infatisare. In ciuda abilitatii sale, acestuia ii lipseste empatia fata de oameni, vazandu-i ca pe niste simple jucarii sau ca unelte pentru implinirea vointei zeilor. Cthulhu este considerat preotul zeilor, in timp ce Dagon este subordonatul sau. Ultimul rang este reprezentat de o rasa de umanoizi ce traiesc sub ocean, numiti Cei Din Adancuri.

4.Literatura oculta.

Cartile mistice si alte scrieri cu traditie oculta sunt specifice mitologiei lui Lovecraft. Aceste tomuri au fost inventate de scriitor si alti succesori ai lui cu scopul de a oferi un plus de credibilitate povestirilor. Cea mai faimoasa creatie a sa este Necronomicon-ul, carte scrisa de fictivul ‘’Arab Nebun’, Abdul Alhazred. Cartea este un grimoar fictiv, mentionat de multi scriitori, inconstienti de caracterul acesteia. Desele aluzii ale mai multor autori, au conferit cartii o faima cu ajutorul careia, aceasta a iesit din penumbra miturilor, rupandu-se de creatorul sau, si alunecand in larga varietate de elemente culturale transmise de la generatie la generatie. Desi fictiva, Necronomicon-ul (Lovecraft insusi infirmand zvonurile existentei sale), este deseori prezentat in filme, muzica, si literatura, ca fiind o carte veche, malefica.

Potrivit lui David E. Schultz, Lovecraft nu a vrut niciodata sa creeze o mitologie ortodoxa, ci a vrut ca acest pateon sa aiba rol de element de fundal. Astfel, ‘’pseudomitologia’’ lui Lovecraft, termen folosit de autor insusi pentru a prezenta fiintele din povestiri, este cadrul de dezvoltare al subiectului, insa nu reprezinta factorul principal, asa cum punctul central al nuvelelor este adesea orasul Arkham, si nu Cthulhu. In mitologie, Marii stramosi sunt descrisi ca fiind o grupare de vechi zeitati puternice care candva au condus Pamantul. Cel mai cunoscut dintre acestia este Cthulhu, aflat in R’lyeh, orasul inghitit de ape, situat undeva in sud-estul oceanului Pacific. Intr-o buna zi, R’lyeh va iesi la suprafata, si Cthulhu se va trezi, distrugand Pamantul. In ciuda renumelui sau, Cthulhu nu este nici cel mai puternic personaj, si nici punctul central din persperctiva teologica. Nyarlathotep, cel carre implineste dorintele lui Azagoth, a intervenit mai frecvent si mai direct in chestiunile oamenilor decat oricare alt zeu, aratandu-si ostentativ ispretul pentru omenire, in special fata de cei care i se inchinau, mai mult decat orice alta divinitate lovecraftiana.

August Derleth, fondatorul editurii care a publicat intaia oara operele lui Lovecraft, a adaugat cateva nuvele Mitologiei Cthulhu, ce aveau ca personaj principal creatura cu acelasi nume. El a dezvoltat sistemul elemental asociind personajele cu apa, aerul, pamantul si focul. In scrierile sale Derleth muta accentul de pe insignifianta omenirii, asupra punctului sau de vedere in ceea ce priveste cosmologia romano-catolica si principiile morale, fiind adesea criticat pentru acest lucru. In locul unui univers al absurditatii si al haosului, mitologia lui Derleth este o lupta intre bine si rau.Teoria lui August Derleth despre Cthulhu difera de cea a lui Lovecraft, conform careia acesta nu era o singura fiinta, ci un conglomerat de idei ce puteau fi folosite in opere diferite, fiind capabile sa provoace aceleasi emotii intense.

-Chemarea lui Cthulhu si alte povestiri stranii, Editura Leda, 2009.

-Dagon si alte povestiri macabre, Editura Leda, 2005.

-Demoni si miracole, Editura Leda, 2005 .

-Depozitia lui Randolf Carter – The Statement of Randolph Carter.

-Cheia de argint – The Silver Key.

-Dincolo de poarta cheii de argint – Through the Gates of the Silver Key.

-In cautarea cetatii Kadath – The Dream-Quest of Unknown Kadath.

Cititi si Cartea Egipteana a Mortilor